Puteri universale

Stiu ca in ultima vreme postez tot mai greu, dar am decis ca pana la sfarsitul verii voi urma sa postez o serie de circa 40-50 de articole cu tematica istorica, sociala si religioasa in care am sa abordez subiectul „Puteri universale”, in special imperiul si papatul. Mai jos aveti o lista cu titlurile respective, dar mai intai as vrea sa va rog sa imi sugerati daca vreti un episod anume sau mai multe. In caz ca v-a placut un episod anume din istoria romana sau cea medievala care nu se regaseste aici, lasati un comentariu si voi incerca sa il adaug.

Colosseum

Colosseum

p.s Lista de mai jos nu respecta perfecta ordine cronologica si este inca supusa modificarilor.

-O lume rafinata (despre Grecia si conflictul intre Atena si Sparta)
-Episodul Troiei
-Introducere la Enea si Cartagina
-Nasterea Romei, legenda lui Remus si Romulus (paranteza castrele romane)
-Dinastia Augusta, Dinastia Iulio-Claudia, Flavia.
-Augustus -Republica si triumviratele
-Panem et Circences
-Caput mundi et Mare nostrum.
-Criza secolului III -Anul celor 4 imparati.
-Tetrarhia (paranteza catre arcurile de triumf)
-Pars occidentalis et orientalis
-1000 de ani de la nasterea Romei.
-Odoacru
-Invaziile longobarde
-Asezarile Romano-barbarice si primele perioade de criza
-Donarea fortaretei Sutri
-Carolus Magnus si Papa c.
-Lupta pentru investitura
-Costitutio de feudis
-Capitulatul de la Quierzy
-Cruciade, cruciada taraneasca si episodul evreilor
-Conflictul  intre franta si anglia.
-Razboiul de 100 de ani, razboiul celor 2 trandafiri
-Ioana d’arc
-Dictatus Papae

Melodia de astazi este „Ameno”, iata cele doua versiuni ale clipului:

Martisorul vazut de Savoir Faire

Ma numesc Savoir Faire si scriu de mai bine de un an pe blogul cu acelasi nume , dar de aceasta data voi face o exceptie si voi scrie pentru blogul Andreei.

Martisor

Trauma mea legata de fenomenul martisorului a inceput inca de pe vremea cand…

[Citeste restul articolului]

Evolutia melodiei Infinity

Melodia „Infinity” de pe albumul cu acelas nume apartine DJ-ului si producatorului Britanic Paul Walden a.k.a Guru Josh.
Aceasta melodie a fost lansata pentru prima data in 1989 cu ajutorul Klaas Gerling & Jerome Isma-Ae, iar in primavara lui 1990 ocupa locul 5 in UK chart si are succes in mai multe tari din Europa precum Marea Britanie, Germania, Norvegia, Austria si in special in Irlanda si in indepartata Australie. In anii ’90 apar diferite remixuri si versiuni ale melodiei care aveau sa puna accent pe fermecatorul refren de saxofon. In versiunea din ’89, pe vremea cand melodia inca era cantata cu instrumente clasice, Guru Josh se dezlantuie si probabil datorita hainelor rebele si atragatoare pentru gusturile acelor timpuri, face ravagii printre tineri.

Infinity

Pentru o buna bucata de timp melodia este citata si mentionata drept castigatoare a mai multor titluri onorifice, dar dupa 2000 devine aproape data uitarii. In 2007 ia nastere proiectul intitulat „Guru Josh Project”, care prin promovare masiva si inbunatatiri aduse melodiei, reuseste sa cucereasca pentru a doua oara inimile publicului, atingand in 2008 culmea succesului cu mai bine de 72 de milioane de vizualizari si incasari pe masura, reusind sa castige discul de platina cel putin in Italia.
Majoritatea versiunilor de dupa 2011 sunt caracterizate de influenta unui alt „monstru” in materie de remixuri,  DJ Antoine.
In 2008 melodia se clasifica in primele 5 locuri in majoritatea topurilor de influenta mondiala si in primele 50 de locuri in restul tarilor.
A se nota ritmul disco-electronic, electrizant si plin de energie pe care melodia il dobandeste pe zi ce trece ! In ultima versiune importanta, cea din 2012 se noteaza si prezenta unor dansatoare, dar spre deosebire de majoritatea clipurilor romanesti, englezii stiu sa ramana decenti chiar si atunci cand fac un clip excitant si provocator. Nici caii putere nu iese prea mult in evidenta, deci melodia este demna de decenta, sofisticare si simplitate.
Siteurile precum Youtube sunt pline de remixuri ale melodiei, dar evolutia melodiei se poate organiza in 3 etape fundamentale:

1989/1990:
2008:
2012:

Articolul 100: Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Update: am mai adaugat cateva zeci de poze.
Nota: In timp ce am scris articolul, m-am izbit de cateva probleme majore:
-Nu stiam daca vechile mele cunostinte inca mai sunt valabile, deci au trebuit actualizate
-Ne mai locuind in oras, nu am putut face poze in prima persoana.

Asa se face ca am fost nevoit sa ma informez din cateva carti si siteuri, printre care situl primariei, wikipedia in mai multe limbi, siteuri de stiri, siteuri de fotografie cu circuit inchis de unde am putut obtine 3 poze cu fascinanta capela Hernea care contine elemente baroc, elemente gotice si corintice.(presupunand ca nu m-a lasat vederea)
O sursa foarte buna care mi-a acordat increderea de care aveam nevoie a fost blogul domnului Valentin Mandache intitulat „Case de epoca” , blog pe care il recomand tuturor cititorilor mei.
Domnul Valentin a tinut sa ma mustruluiasca intr-un mod fin, iar acestui fapt ii datorez scrierea notei, deci a surselor.

Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Tinand cont ca acest articol este cel cu numarul 100, am rezervat un argument pe care eu il consider placut si captivant.

Nu sunt genul nostalgic sau patriot, dar in acest articol vreau sa va vorbesc despre orasul in care m-am nascut, Campina.

Campina este un oras care abia trece de 40 000 are 32 000 de locuitori, un oras mic si cu atractii modeste, cu oameni de obicei simpli care reusesc sa infatiseze foarte bine idealul prahovean.

Marele avantaj al acestui oras este ca deschide frumoasa Vale a Prahovei, destinatie unde cei din zona capitalei cauta relaxare si odihna.
Campina este asezata pe un platou muntos, ceea ce o face sa fie ferita de ploi si ninsori in exces.
In acelas timp este orasul cu al doilea numar de zile insorite din tara dupa Constanta, iar aerul este (sau mai bine spus era) benefic pentru cei cu probleme respiratorii.

O alta mare atractie a locului a fost petrolul, fapt pentru care in acest oras a fost construita prima schela de petrol si una dintre primele rafinarii si prima scoala de sondori si rafinatori din lume, orasul avand un rol activ la intrunirea celui de-al trilea congres mondial de petrol tinut la Bucuresti.

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu

In perioada post interbelica si interbelica, orasul aduna un numar ridicat de intelectuali si artisti, fapt pentru care incepe sa capete un numar ridicat de cladiri de epoca cu o arhitectura cel putin splendida.
Ia deci nastere faimosul Bulevard al Culturii, loc caracterizat de simplitate, romanticism si intelect.
Printre faimoasele figuri ale orasului ii citez pe Nicolae Grigorescu (pictor), Geo Bogza (om politic, jurnalist si poet),Bogdan Petriceicu Hasdeu (scriitor, istoric, filolog si om politic) si Dr. C. Istrati (savant si chimist de talie mondiala.)

Campina deci, este un oras cu o clima de potential medical mare, ca sa nu mai vorbim de potentialul turistic.
Ei bine, cum era de asteptat, acest potential nu este exploatat la maximum (adica nu este exploatat aproape deloc).
Dar potentialul este una, iar amprenta locului este alta.

Ei bine, anii de comunism si-au spus cuvantul, iar mandria de cladiri interbelice ori au fost daramate, ori lasate in paragina, ori au fost intretinute cu materiale de proasta calitate, lucru previzibil pentru ca lumea abia isi permite painea zilnica.

Centrul vechi a predat stafeta blocurilor gri de ciment, blocuri ceausiste si fara pic de frumusete exterioara, blocuri in care mucegaiul domina, ori blocuri construite prost cu bulina rosie (fac o mica paranteza, constructiile cu bulina rosie indica faptul ca blocurile au crapaturi vizibile, lungi si adanci, blocuri care urmeaza sigur sa se darame)

Citeste articolul despre blocuri

Cladirile care odinioara erau pavate cu piatra de munte, marmura sau tigla aleasa, cladiri cu turnuri si foisoare, cladiri cu sculpturi si relief, acum sunt date cu var, lavabila si alte bazaconii de acest gen.
Drumurile erau pavate cu piatra, vedeai hanuri, berarii si gogoserii, bistro si sifonarii, si alte cladiri cu nume melodioase, locuri unde puteai sa citesti un ziar, sa savurezi o prajitura, sa bei o cafea, sau sa discuti despre politica.
Acum nu mai exista nici drumuri pavate, nici locuri de relaxare fine, caci drumurile pavate au devenit portiuni de asfalt prost cu gauri ori sclipici, iar localurile selecte au devenit locuri unde se ragaie a bere si se asculta muzica sunete de tip club-comercial unde lumea se indeamna sa ajunga prin expresii de genul Hai bà/fà sa lingem o bericioaicà”


Va sa zica, bulevardul acela frumos pe care imi facea placere sa ma plimb cand eram mic se apropie de ruina.
Cladirile de epoca le vezi doar ici si colo, strazile nu mai sunt ingrijite, iar crapaturile din ciment devin tot mai vizibile
Pomii devin urati si batrani, caci nu sunt ingrijiti, peretii sunt tot mai scrisi, bancile tot mai rupte, iar initiativa primariei de a face si de a repara exista doar in teorie.
Locurile precum „Lacul” , „Leii” si „Muscelul” incep sa moara, iar muscelul exista numai datorita cantitatii de trafic, nu si a calitatii.

A disparut frumosul parc al pionierilor, pe acea fundatie a aparut un parc intitulat Mitu Chitu, o bataie de joc ca toate celelalte chestii.
Deci toata aceasta discutie ma face sa ma intorc cu gandul la titlu: „Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii”

Mai jos aveti o serie de schite si fotografii, majoritatea facute dupa 1800.


Melodia de astazi este „Let it be”

Sergiu Nicolaescu

In primul rand vreau sa imi exprim sincerele condoleante, pentru ca la urma urmei, chiar daca nu am fost si nu sunt fan inrait, nu pot sa raman imun si sa nu recunosc calitatile acestui om.

Fac si eu  cu Sergiu Nicolaescu, asa cum a facut Manzoni cu Napoleon in poezia „Cinci mai” si anume: cat timp a fost in viata, am refuzat sa exprim o parere pozitiva ori negativa asa cum a facut majoritatea, ci am preferat sa privesc, sa inteleg, deci sa nu ma pripesc… iar mai apoi sa imi exprim parerea.

Sergiu Nicolaescu a fost probabil simbolul prin excelenta al filmului epocii trecute si impreuna cu el s-a stins ceea ce eu consider ca a fost o generatie buna de artisti.

Sergiu

Sergiu

 

Ma enerveaza, ma indispune sa vad ca un personaj cunoscut moare si dupa moartea lui rasar ca ciupercile dupa ploaie noi fani inraiti si cunoscatori dati dracu’ in ale domeniului.

Stiti cand a murit Michael Jackson ?
Ei bine, la cateva zile dupa, internetul era plin de personaje care se bateau cu pumnu-n piept vis-a-vis de fanatismul lor autentic catre persoana, talentul si munca persoanei in cauza.

Acum ca a murit Sergiu Nicolaescu, toata lumea se bate cu pumnu-n piept ridicand in slavi maestria si talentul dumnealui, sau tot ce mai tine de Sergiu Nicolaescu si vor sa puna in evidenta ca, vezi doamne, ei au urmarit mereu filmele lui si nu l-au lasat la greu.

Eu va spun parerea mea:

Anumite filme regizate sau interpretate de Sergiu imi plac peste masura, iar altele nu imi plac deloc, fapt pentru care am decis sa fac o critica negativa si o critica pozitiva asupra operelor dumnealui si tin sa subliniez faptul ca aceasta critica NU este in special la adresa persoanei Sergiu, ci la adresa operelor respective.

Critica negativa:

Stilul lui Sergiu Nicolaescu a fost revolutionar in comparatie cu celelalte stiluri ale epocii, dar trebuie sa subliniez ca in filmele dumnealui, tinde sa fie sablonatic si repetitiv, fapt pentru care, apar prea putine elemente noi si ne regasim fata-n fata cu scenarii aproape identice:

Mafiotii sau legionarii de la conacul lui Semaca, oamenii care beau la „Calul balan”, loc unde misuna informatorii, mahalaua care apara refugiatii, militianul corupt, militianul bun(de obicei ranit), prefectul care joaca rol dublu, tiganul amarat(Limba) si hot de buzunare care la urma urmei are o inima buna.

Limba

Limba

 

Personajele negative de rang inalt sunt mereu imbracate in sacou alb sau frac, ori alta stofa fina care iese in evidenta.

Aceste personaje tind sa ocupe o pozitie centrala in actiune, ori o pozitie de supraveghere din umbra atunci cand spiritele sunt linistite.

Ei au mereu cu ei sampania selecta si trabucul, dar mai ales faimoasele dame de companie ale Bucurestiului timpuriu, antebelic si interbelic, pe cand personajele negative de rang inferior au geci de piele si exprima foarte bine conceptul de „prosti dar multi”.

Sigur, filmele dumnealui sunt indragite pentru aceste faimoase caracteristici si pentru citatele de gen „Nu trage domn’ Semaca” sau „Ultimul cartus, pentru mama”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa trecem cu vederea faptul ca, in comparatie cu alte filme de acest gen, par niste imitatii slabe.

O alta chestie care nu mi-a placut niciodata, dar absolut niciodata la Sergiu Nicolaescu este ca s-a folosit de imaginea lui ca sa obtina avantaje politice (lucru facut de majoritate) si ca sa ascunda niste adevaruri.

Acum nu mai este un secret ca s-a dat cu frumuselul pe langa Ceausescu si ai lui, dar el probabil ar fi vrut sa ne faca sa credem contrariul, ca a fost un luptator inrait al regimului inca de la inceput.

Adevarul, din punctul meu de vedere este ca a facut ce i-a stat in putere ca sa obtina imunitate in regimul Ceausescu si putere, ca mai apoi sa isi poata lasa o usita libera in caz de probleme.

Partea cea proasta este ca nu a facut doar sa abtina putere si atat, ci a si dat cu biciul in „pulime”, a jucat si mici roluri de turnator si toate astea ca sa-i mearga lui bine, ca mai apoi sa se dea ranit de regimul lui Ceausescu, sa se dea martir si mare erou.

Chestia asta i-a si reusit in mare, fapt pentru care este foarte indragit ca imagine, ca personaj, ca actor.

Din punctul meu de vedere, filmele dumnealui au fost vazute mai mult de cat sunt in realitate si datorita faptului ca nu exista o concurenta reala, cu alte cuvinte el facea, el taia, el spanzura si publicul nu avea de ales intre a vedea zece filme diferite, ci 8 facute direct de Sergiu si 2 facute indirect, dar tot de Sergiu.

Sa nu mai pun la socoteala ca in ultimul timp a fost invadent si nu a lasat spatiu actorilor noi, cu capacitati noi, cu cunostinte noi si viziuni mai largi.

Daca vine Sergiu si mananca bucata de muschi si lasa oasele celorlalti, este si normal ca ceilalti sunt nevoiti sa isi prostitueze intelectul lor de actori si sa faca productie slaba si cantitativa, dar nu calitativa.

 

Critica pozitiva:

Lasand la o parte latura politica a lui Sergiu si a filmelor sale, pot spune ca este evident ca maretia sa cinematografica este dominanta si eterna.

A reusit sa devina un personaj carismatic, un erou, un om in care poporul vedea niste idealuri.

Este limpede ca Sergiu a fost om de viata buna si probabil ar fi favorizat cu draga inima burghezia si/sau monarhia.

Da, comunismul a avut avantajele lui, dar un burghez sau un aristocratic traiti in viata buna, nu vor accepta niciodata un regim care isi propune egalitate pentru toti si un grad mai mare de bunastare, dar care in realitate nu face decat sa concentreze puterea in cativa nuclei foarte apropiati si sa condamne restul celulei la saracie crancena.

In ceea ce priveste filmele lui Sergiu Nicolaescu, eu deosebesc doua mari categorii, cea istorica si cea politica si pot spune limpede ca eu o prefer pe a doua.

Imi place cum a reusit sa puna in scena miscarile comuniste si cele legionare, imi place actiunea care a reusit sa o creeze, dar mai ales, faptul ca a reusit sa reprezinte foarte bine, atat joasa societate, cat si societatea elitara.

Va las in buna companie cu filmele de mai jos:

Cu mainile curate(1972) Ultimul cartus (1973) Un comisar acuza(1974) Revansa(1978) [http://www.youtube.com/watch?v=fXlHR9F-M1E]
Probabil filmul care imi place cel mai mult din serie, Duelul(1981)

 

Alte filme care imi plac in mod special si nu se incadreaza in seria de mai sus:
Nemuritorii(1974)
Ultima noapte de dragoste(1980)

 

 

A implinit un an !

Maine pe vremea asta, Savoir Faire implineste un an de activitate !

In acest an am inceput sa invat cate ceva despre blog si bloggeri, am intrat in contact cu oameni cu personalitati diferite  si am invatat o multime de chestii noi, majoritatea chiar folositoare.

A avea blog mi se pare util, dar este util doar pana intr-un anumit punct, caci la un moment dat realizezi ca timpul pierdut cu blogul nu merita mereu investitia.

Ma bate gandul sa iau o lunga pauza de la blog, dar mai vedem si in orice caz va tin la curent cu „problema”.

Ca fraza de sfarsit, tin sa va urez un 2013 plin de impliniri profesionale, sociale si amoroase.

Fie ca noul an sa va aduca atat vila la munte, cat si acel lamborghini aventador pe care mult il doriti, fie ca bancile din Elvetia sa va fie pline, iar de amor si sanatate sa dati pe afara.

astazi ascultam „We are the world” la sax.

Melodia Apocalipsei

Ma-ia-hii
Ma-ia-huu
Ma-ia-hoo
Ma-ia-haa

Nu o sa ma lungesc prea mult la vorba, ci ma voi limita sa analizez cele patru versuri, la prima vedere simple, firave si fara vina.

Da, exact, in spatele acestor versuri gingase se ascunde o viziune artistica de proportii, o viziune muzicala despre apocalipsa, dar nu una de genul „Evanghelia are putere” 😆

Apocalipsa

Apocalipsa

 

 

Ei bine, versurile de mai sus au ca argument principal maiasii, adica acei stimabili domni care si-au dat cu presupusul despre anumite schimbari profunde, schimbari care au fost asociate cu o apocalipsa caracterizata de inversarea polilor magnetici, care inevitabil vor produce cutremure si alte fenomene legate de vulcanismul activ, meniu din care fac parte si clasicele tsunami, ploile de foc, uraganele, meteoritii s.a.m.d

Se crede ca acesti domni au fost vizitati si de extraterestrii, deci deducem ca este foarte probabil ca Dan Diaconescu sa isi fi bagat codicica in ea de poveste, ca sa iasa ceva SENZATIONAL doamnelor si domnilor !

Dar sa lasam mascarada (Lasa mascarada limba, cit. Gh. Dinica) si sa revenim la versuri:

 

Versul 1, messengerul.

In acest vers ni se sugereaza in mod evident ca apocalipsa va avea loc pe vremea generatiei messenger, facebook din cauza rasului de cal (hihihi -> Ma-ia-hii)

Devi va sa zica, baietii cu microfonul au avut ei ceva pile si au reusit sa cumpere afacerea cu dimensiunea timpului, ai mers in viitor si au tras concluziile despre rasul de cal.

 

Versul 2, microbistii.

Ni se spune foarte clar ca apocalipsa va avea loc pe vremea futbolului, de aici reiese acel huu de la Ma-ia-huu, vers care joaca rol dublu, caci ne duce din nou cu gandul la messenger ( ia-huu -> Yhaoo)

Daca interpretam din punct de vedere alegoric, putem deduce ca acel huuuuu este adresat lui Gigi Becali.

De ce tocmai lui Gigi ?

Expresia „HUUUU, Gigi pleaca din Ghencea !!!” va este cunoscuta ?!

Ei bine, de aici reiese ca acel „maia huu” este provocat de microbistii care au reusit sa dea spaga mai mare maiasilor, decat Gigi bisericii si ca drept urmare Gigi nu a putut sa cumpere apocalipsa.

Exact, microbistii huliganii striga in cor:

 

Versul 3, Craciunul.

„Ma-ia-hoo”

Rezulta clar ca acel „hoo” nu este nici mai mult, nici mai putin decat onomatopeea asa zisului Mos Craciun „HO HO HO MERRY CHRISTMAS”

 

Versul 4, bataia de joc.

In acest vers, baietii cu microfonul au decis sa ia atitudine si sa se exprime direct, deci fara ocolisuri.

Au decis sa ne rada in nas, tocmai pentru ca ne-am chinuit sa interpretam in fel si chip celelalte 3 versuri.

Deci acest ultim vers este unul clasic, un colos, un gigant, o claritate:

Ma-ia-haa, ha ha ha, adica radem de voi (bai fraierilor)

Va las in compania melodiei.

 

Sarbatorile de iarna 2012

Despre „claustrofobia” sarbatorilor de iarna se vorbeste mult.

Se vorbeste intr-o forma sau alta, dar niciodata folosind termenul de mai sus.

Ei bine, de Craciun primesti si dai cadouri intr-un du-te-vino, mai ceva ca Japonezii care intra si ies din bursa de la tokyo, adica esti in miezul unei agitatii proportionale cu agitatia termitelor din musuroi.

Mosu’ dom’le

 

 

Si din moment ce nu era de ajuns sa ai ‘nspe mii de chestii pe cap, mai trebuie sa te si duci sa cumperi cadouri pentru cunoscuti, sa dai telefoane, sa gatesti din cand in cand si poate chiar sa faci curatenie sau SA TE SPELI. (doar de ziua mea si de revelion)

Lasand gluma la o parte, agitatia asta de sarbatori imi pica greu la stomac, imi pica greu la ficat, dar mai ales la intelect, (eu sunt ma) caci nu inteleg de ce oamenii, patrunsi de flacara ipocriziei, trebuie sa se simta mai „buni” la foc automat.

Va sa zica, cica, pe 25 e ziua lu’ Hristos, dar asa cum se banuia, ziua e gresita.

De ce e gresita ?

E gresita pentru ca biserica s-a bazat pe manuscrisul unui calugar (parca din secolul 14) si manuscrisul asta a fost subiectul unor greseli matematice de proportie, caci pe vremea aia, acele greseli erau considerate ilustre.

Dar nu vreau sa fiu polemic, nu despre biserica vreau sa vorbesc, ci despre cadouri, despre cele care le dau si despre cele care le iau.

Stiu ca exista si oameni care mor de frig, care nu au masa, casa si purcel, ca in africa nu au apa si ca nu stiu pe unde e razboi, dar asta inseamna sa nu mai pot sa vorbesc despre cadouri (asa cum niste intelectuali dati dracu au tinut sa precizeze)

Ca vezi draga, in Africa nu au nici 40g de orez, iar tu iti permiti sa faci mofturi si asa si pe dincolo.

Da, imi permit draga moralistule, asa ca nu ma mai rupe la cojones (testicule pe spaniola)

Deci bun, cadourile :

Nu mi se pare esential sa dau sau sa primesc mereu cadouri, dar atunci cand dau, macar sa dau ceva util si placut si poate ceva nu prea banal (idem cand primesc)

Mie imi place sa dau cadou bauturi de o anumita finete, esarfe, papioane, cravate si bijuterii care sa nu sara prea tare in ochi.

Nu ma risc sa fac cadouri abstracte, pentru ca cele de mai sus prind bine in majoritatea cazurilor si am siguranta ca omu’ le foloseste.

Cam in fiecare an eram terorizat cu ciocolata, cu pijamale si parfumuri, sau alte chestii care nu imi erau de folos, sau de care aveam.

Pana acum am fost baiat finut, nu am cerut nimic, nu m-am asteptat la nimic de la nimeni, dar de anul asta am schimbat foaia si i-am cam batut apropou’ mosului, asa de la obraz la obraz.

Imi spusai in mintea mea ca daca musca, musca, daca nu, alta data, va sa zica eu ma asteptam sa nu muste, deci ii spusai:

Bine ba mosule, eu nu beau, nu fumez, nu ma droghez, macar un microscop acolo sa am si eu.

Nu e de ajuns ca sunt baiat finut si nu te bag la cheltuiala, nu iti aduc bagaboante acasa, macar simtete si tu si fami dracului un cadou decent, ca pijamale am cat sa imbrac tot cartierul.

Si zilele au trecut, speranta a devenit tot mai mica, tot mai mica, precum pu*a de furnica si iata deci ca a sosit si vremea primelor cadouri:

Va urma…

 

Astazi ascultam Zaraza lui Nelu Ploiesteanu

 

Magarii de la RCS & RDS

Mai acum vreo doua sezoane mi-au scos fara sa ma anunte postul GSP, post pe care il plateam cent cu cent, dar pe care nu il frecventam in mod special.

In sezonul trecut au scos tot ceea ce tinea de Antena Group, pentru ca aia de la antena le-au taiat acordurile pentru ca RCS & RDS, adica Digi, nu le platisera de nu stiu cati ani.

Degeaba le dai telefoane din moment ce decizia a fost deja pronuntata, poate doar sa-i dai in judecata, in caz ca ai timp, nervi si bani, ceea ce nu este cazul meu.

Am intrat la ei pe site ca sa ma documentez putin si vad acolo intr-un mesaj scris de ochii lumii:

Va informam ca am fost obligati sa intrerupem transmisia canalelor Antena 1,
Antena 3 si Euforia TV, ca urmare a faptului ca Antena Group ne-a retras
acordurile de difuzare a acestor posturi pentru televiziunea prin satelit. Va
multumim pentru intelegere!

Pai bine ma nesimtitilor, va puteti baga GPS si Antena in fund, dar sa nu va atingeti de pachetele mele cu Discovery si Animal Planet si National Geographic, ca dau cu voi de pamant !

Discovery Anunt

Discovery Anunt

La inceput aveam clasicul Discovery, dar si Discovery Romania, Discovery Science, Discovery Travel, TLC, TLC Romania, Investigation Discovery, Viasat History, Viasat Nature si multe altele de acest gen, ca sa ma trezesc ca de cateva zile mi-au bagat cateva programe noi (intr-adevar bine documentate si interesante), dar ma deranjeaza faptul ca mi-au scos jumate din programele din pachetul Discovery.

Daca nu imi dau programele inapoi, tai abonamentul.

Ce folos sa am doar Protv si Prima  ca sa vad filme de gen Chuck Norris cand ii bate el pe toti.

Mai exista si neplaceri cu televiziunea, dar numai in Romania se poate intampla acest lucru de 3 ori in mai putin de un an.

Va las in buna companie cu muzica unei superbe pianiste care interpreteaza The Beatles:

0:16 imagine

1:21 let it be

2:37 yesterday

4:36 hey jude

Black Friday

Eu sunt mai de moda veche, care-i faza cu B.F (Black Friday)

BF

BF

Nu va mai ajungeau sabloanele comuniste si deciserati sa adoptati sabloane americane, ori incepe din nou moda cu culorile emo de rahat ?!

De ce in prima etapa toata lumea vrea sa ridice in sclavi acest eveniment (efectul de turma) si de ce in a doua etapa, tot din cauza efectului de turma toti „cunoscatorii” incep sa critice evenimentul de pula-n cur (scuzati expresia)

Eu nici nu laud, nici nu critic, dar ma rezum sa afirm ca ma enerveaza atat evenimentul in sine, cat si atrocitatea cu care este ridicat in slavi.

Deci asa, pentru cunostinta mea generala, care-i poanta cu ziua asta si cand are loc ?

A fost sau urmeaza sa fie … sau e azi ?

Ascultam Hoteluri, piesa cu aproape 4 ani de vechime.