Ploaie de meteoriti in Rusia 15.02.2013

Astazi 15.02.2013 in jurul orei locale 9:22, pe meleagurile regiunii Chelyabinsk din Urali-Rusia la 1500km de Moscova au avut parte de un fenomen spectaculos si in acelas timp periculos, o asa zisa ploaie de meteoriti foarte vizibila cu ochiul liber.
In urma observarii materialelor video s-a constatat ca nu ar fi vorba de o ploaie de meteoriti pentru ca in mod normal, meteoritii s-ar fi estompat in alta parte a atmosferei si ar fi avut alt comportament, ci despre un corp sporadic, rar, ocazional asa cum au tinut sa precizeze oficialii rusi.
Primele estimari si declaratii par a fi urmatoarele:
Din cele spuse de minister, 82 de copii si 34 de adulti sunt raniti, dintre care 12 copii in spital cu rani semnificative si doua persoane la terapie intensiva cu rani deosebit de grave.

Circa 3000 de cladiri au fost avariate in urma undei de impact cauzata de explozia din atmosfera, trei statii de gaz sunt inutilizabile, iar primele daune par sa treaca de 25 milioane de euro.
Din cele spuse de un guvernator regional, circa  950  1000 1200 de persoane au fost ranite, dar cum in mama patrie Rusia cei mici din principiu nu au dreptate, vom considera ca ministerul e vocea graitoare de adevar.

Vezi articolul despre Cometa Itson

Se estimeaza ca acest meteorit ar fi avut 10 tone si ar fi intrat in atmosfera pamantului cu viteza aproximativa de 14752,32 m/s (pentru mai multa siguranta faceti o cautare pe gogu’, caci eu am transformate din mile/h in km/h apoi in m/s)

Primele surse sustin ca aceasta „ploaie de meteoriti” nu are legatura cu fenomenul Asteroidului 2012 DA14


Mai jos aveti doua clipuri care au surprins evenimentul:

Sursele mele sunt news sky, New York Times si tg24mediaset

Articolul 100: Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Update: am mai adaugat cateva zeci de poze.
Nota: In timp ce am scris articolul, m-am izbit de cateva probleme majore:
-Nu stiam daca vechile mele cunostinte inca mai sunt valabile, deci au trebuit actualizate
-Ne mai locuind in oras, nu am putut face poze in prima persoana.

Asa se face ca am fost nevoit sa ma informez din cateva carti si siteuri, printre care situl primariei, wikipedia in mai multe limbi, siteuri de stiri, siteuri de fotografie cu circuit inchis de unde am putut obtine 3 poze cu fascinanta capela Hernea care contine elemente baroc, elemente gotice si corintice.(presupunand ca nu m-a lasat vederea)
O sursa foarte buna care mi-a acordat increderea de care aveam nevoie a fost blogul domnului Valentin Mandache intitulat „Case de epoca” , blog pe care il recomand tuturor cititorilor mei.
Domnul Valentin a tinut sa ma mustruluiasca intr-un mod fin, iar acestui fapt ii datorez scrierea notei, deci a surselor.

Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Tinand cont ca acest articol este cel cu numarul 100, am rezervat un argument pe care eu il consider placut si captivant.

Nu sunt genul nostalgic sau patriot, dar in acest articol vreau sa va vorbesc despre orasul in care m-am nascut, Campina.

Campina este un oras care abia trece de 40 000 are 32 000 de locuitori, un oras mic si cu atractii modeste, cu oameni de obicei simpli care reusesc sa infatiseze foarte bine idealul prahovean.

Marele avantaj al acestui oras este ca deschide frumoasa Vale a Prahovei, destinatie unde cei din zona capitalei cauta relaxare si odihna.
Campina este asezata pe un platou muntos, ceea ce o face sa fie ferita de ploi si ninsori in exces.
In acelas timp este orasul cu al doilea numar de zile insorite din tara dupa Constanta, iar aerul este (sau mai bine spus era) benefic pentru cei cu probleme respiratorii.

O alta mare atractie a locului a fost petrolul, fapt pentru care in acest oras a fost construita prima schela de petrol si una dintre primele rafinarii si prima scoala de sondori si rafinatori din lume, orasul avand un rol activ la intrunirea celui de-al trilea congres mondial de petrol tinut la Bucuresti.

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu

In perioada post interbelica si interbelica, orasul aduna un numar ridicat de intelectuali si artisti, fapt pentru care incepe sa capete un numar ridicat de cladiri de epoca cu o arhitectura cel putin splendida.
Ia deci nastere faimosul Bulevard al Culturii, loc caracterizat de simplitate, romanticism si intelect.
Printre faimoasele figuri ale orasului ii citez pe Nicolae Grigorescu (pictor), Geo Bogza (om politic, jurnalist si poet),Bogdan Petriceicu Hasdeu (scriitor, istoric, filolog si om politic) si Dr. C. Istrati (savant si chimist de talie mondiala.)

Campina deci, este un oras cu o clima de potential medical mare, ca sa nu mai vorbim de potentialul turistic.
Ei bine, cum era de asteptat, acest potential nu este exploatat la maximum (adica nu este exploatat aproape deloc).
Dar potentialul este una, iar amprenta locului este alta.

Ei bine, anii de comunism si-au spus cuvantul, iar mandria de cladiri interbelice ori au fost daramate, ori lasate in paragina, ori au fost intretinute cu materiale de proasta calitate, lucru previzibil pentru ca lumea abia isi permite painea zilnica.

Centrul vechi a predat stafeta blocurilor gri de ciment, blocuri ceausiste si fara pic de frumusete exterioara, blocuri in care mucegaiul domina, ori blocuri construite prost cu bulina rosie (fac o mica paranteza, constructiile cu bulina rosie indica faptul ca blocurile au crapaturi vizibile, lungi si adanci, blocuri care urmeaza sigur sa se darame)

Citeste articolul despre blocuri

Cladirile care odinioara erau pavate cu piatra de munte, marmura sau tigla aleasa, cladiri cu turnuri si foisoare, cladiri cu sculpturi si relief, acum sunt date cu var, lavabila si alte bazaconii de acest gen.
Drumurile erau pavate cu piatra, vedeai hanuri, berarii si gogoserii, bistro si sifonarii, si alte cladiri cu nume melodioase, locuri unde puteai sa citesti un ziar, sa savurezi o prajitura, sa bei o cafea, sau sa discuti despre politica.
Acum nu mai exista nici drumuri pavate, nici locuri de relaxare fine, caci drumurile pavate au devenit portiuni de asfalt prost cu gauri ori sclipici, iar localurile selecte au devenit locuri unde se ragaie a bere si se asculta muzica sunete de tip club-comercial unde lumea se indeamna sa ajunga prin expresii de genul Hai bà/fà sa lingem o bericioaicà”


Va sa zica, bulevardul acela frumos pe care imi facea placere sa ma plimb cand eram mic se apropie de ruina.
Cladirile de epoca le vezi doar ici si colo, strazile nu mai sunt ingrijite, iar crapaturile din ciment devin tot mai vizibile
Pomii devin urati si batrani, caci nu sunt ingrijiti, peretii sunt tot mai scrisi, bancile tot mai rupte, iar initiativa primariei de a face si de a repara exista doar in teorie.
Locurile precum „Lacul” , „Leii” si „Muscelul” incep sa moara, iar muscelul exista numai datorita cantitatii de trafic, nu si a calitatii.

A disparut frumosul parc al pionierilor, pe acea fundatie a aparut un parc intitulat Mitu Chitu, o bataie de joc ca toate celelalte chestii.
Deci toata aceasta discutie ma face sa ma intorc cu gandul la titlu: „Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii”

Mai jos aveti o serie de schite si fotografii, majoritatea facute dupa 1800.


Melodia de astazi este „Let it be”

În România, Securitatea e în toate, ea conduce. Un reportaj al televiziunii Al Jazeera (II)

Iata si a doua parte a articolului despre securitatea romaneasca.
Aici puteti sa vedeti prima parte.

Va reamintesc ca acest articol nu este scris de mine, ci este scris de cei de la jurnalul.ro, site pe care nu il simpatizez in mod special si din urma caruia nu castig absolut nimic.

La sfarsitul articolului gasiti si materialul video

revolutie-securitate

În România, Securitatea e în toate, ea conduce. Un reportaj al televiziunii Al Jazeera (II)

Postul arab de televiziune Al Jazeera a difuzat, zilele trecute, un neobişnuit de lung reportaj despre România. Timp de 25 de minute, cât a durat materialul difuzat, telespectatorii au trecut de la un personaj la altul, dintr-un oraş în altul şi de la un domeniu de activitate la altul, toate acestea pentru a afla în final că România de azi este încă sub influenţa temutei Securităţi din perioada comunistă.   Investigaţia, realizată de Glenn Ellis, şi-a propus să demonstreze că poliţia politică a regimului comunist care a pus stăpânire pe România până în decembrie 1989 nu doar că nu a dispărut după Revoluţie, ci s-a reinventat, găsind metode de supravieţuire  uneori ceva mai discretă.

De la Laszlo Tokes, simbolul Revoluţiei române, jurnalistul trece, în apropiere de Timişoara, la fostul ofiţer de Securitate Radu Tinu, cel care se face vinovat pentru tratamentul dur aplicat lui Tokes şi familiei sale. Relaxat, acesta a acceptat întâlnirea cu jurnalistul la reşedinţa sa de la munte.  „Nimeni nu a avut nimic de obiectat în legătură cu ce am făcut. Mulţi m-au întrebat de ce nu i-ai spart capul când ai avut ocazia?”, a povestit el pentru Al Jazeera, făcând referire, evident, la episcopul Laszlo Tokes.

Printre celelalte victime ale lui Tinu s-a numărat şi laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Muller. În romanele ei terifiante, Muller a reprezentat în cele mai mici detalii teroarea vieţii cotidiene din România lui Ceauşescu. Dar Tinu nu prea este un fan al muncii acesteia, ca să nu spunem mai mult. „Dacă ar fi luat Premiul Nobel pentru Pace, mai înţelegeam, dar pentru Literatură? Mai scutiţi-mă, vă rog!”, i-a replicat Tinu jurnalistului străin. Descumpănit, acesta pleacă de la reşedinţa fostului ofiţer de Securitate, nu înainte de a remarca faptul că în curte la Tinu există un drapel comunist, iar ringtone-ul la telefonul său mobil este tema muzicală a celebrului film „Naşul”. „Chiar dacă aproape comic tot ce văd aici, trebuie să-mi amintesc că Tinu era un personaj principal al unui regim brutal, care a închis, torturat şi ucis opozanţi”, spune, parcă sieşi, autorul reportajului.

Printre dosare, la CNSAS

Înapoi în Bucureşti, Glenn Ellis ajunge cu investigaţia sa la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi, unde o întâlneşte pe Germina Nagâţ, şefa Serviciului de Investigaţii al CNSAS, care i-a prilejuit un tur al Consiliului, locul în care sunt studiate dosarele şi condamnările celor vinovaţi de abuzurile din perioada comunistă. „Şi-a petrecut 10 ani puricând arhivele, în căutarea dovezilor de încălcare a drepturilor omului. Este o sarcină enormă. Dosarele au fost păstrate cu date despre aproape toată lumea, cu un singur scop, acela al şantajului – un dosar imens pentru controlarea populaţiei. Dacă ai pune dosarele cap la cap, documentele rezultate s-ar etala pe o suprafaţă de 24 de kilometri”, explicat Glenn Ellis. „În timp ce ne plimbam printre rafturi, Nagâţ ia un dosar la întâmplare şi îl deschide. Este plin de fotografii secrete, scrisori furate, jurnale personale, amintiri inocente ale unei vieţi nevinovate, urmărite fără încetare de Securitate”, remarcă autorul. Acesta explică faptul că era unul dintre cele cinci volume despre viaţa unui tânăr, din 1950, până la moartea sa, în 1980. Prezentând dosarele, Nagâţ face un gest de nedumerire:”Toate astea…tot ce-i aici, documente peste documente, pentru ce?”. „E greu de înţeles din punct de vedere uman. Este tragic, este monstruos. Detaliile sunt cel mai adesea monstruozităţi. Este dificil de acceptat că este vorba despre o istorie adevărată. A fost posibil, şi chiar s-au întâmplat toate astea», a explicat Nagâţ pentru Al Jazeera.

«Dosarul lui Băsescu a fost distrus»

Autorul reportajului vine cu explicaţii: după căderea lui Ceauşescu, dosarele au rămas în mâinile unei noi forme de poliţie secretă, SRI, care a fost formată aproape în totalitate din foştii ofiţeri ai Securităţii. Multe dosare ale Securităţii au fost distruse, inclusiv cel al preşedintelui Băsescu, adaugă autorul reportajului.

A durat 18 pentru ca ele să devină accesibile publicului, iar acest lucru s-a întâmplat în mare parte sub presiunea UE, subliniază Al Jazeera. Deşi multe cazuri au fost trimise în instanţă, nimeni nu a fost până acum condamntat.

Germina Nagâţ blamează sistemul judiciar, la rândul său compus din foşti ofiţeri ai Securităţii. „Dacă vedeţi lista persoanelor trimise în judecată, veţi observa că unele nume sunt foşti ofiţeri ai Securităţii, acum parte a sistemului judiciar. Unii dintre ei au fost asimilaţi imediat după revoluţie, prin urmare sunt încă activi – e foarte simplu”, a explicat Germina Nagâţ.

Nebunia lui Ceauşescu, în inima Bucureştiului

De la biroul Germinei Nagâţ jurnalistul remarcă imensa Casă a Poporului, a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon. „Este nebunia absurdă a lui Ceauşescu în inima Bucureştiului. Sute de clădiri istorice au fost demolate pentru a se crea acest colos urât, a cărui construcţie practic a ruinat România. Bucureştiul era considerat cândva ca Micul Paris, dar acum nu mai este cazul”, remarcă reporterul cu amărăciune.

Jurnalistul de la Al Jazeera a avut o întrevedere şi cu fostul căpitan al Securităţii, Constantin Bucur, dat afară mai târziu din SRI după ce a dezvăluit că serviciul interceptează convorbirile telefonice. Potrivit lui Bucur, supravegherea actuală a sporit. „Telefoanele politicienilor şi ale jurnaliştilor sunt interceptate”, spune el.

Întrebat despre Traian Băsescu el a spus: „Sunt convins că a fost un ofiţer sub acoperire al Securităţii. Multe arhive au dispărut, dar oamenii nu au dispărut, iar el a avut mulţi ofiţeri de contact, aşa că multă lume îi cunosc activitatea. O parte dintre ei au fost mituiţi. Alţii vorbesc”.

Supravegherea continuă

Jurnalistul Al Jazeera s-a îndreptat şi spre scriitorul Stelian Tănase, ale cărui cărţi au fost interzise în perioada comunistă, în încercarea de a afla dacă există în continuare o formă de Securitate din umbră. Stelian Tănase admite că telefoanele lui sunt urmărite.  „Vor să ne controleze şi să ştie tot despre noi. Viaţa mea privată, manuscrisele mele, prietenii, rudele, sunt detalii ale vieţii noastre, dar dacă vor să ne controleze, atunci a avea detalii despre mine înseamnă a avea informaţii prin care să ma şantajeze, să mă ameninţe”, explică el jurnalistului Al Jazeera.

Pus să descrie Securitatea pasivă din România de azi, Tănase a explicat: „8% dintre oamenii bogaţi din România de azi provin din structurile Securităţii. Dacă citeşti Forbes sau Capital, aceste două publicaţii dau publicităţii anual o listă cu cei mai bogaţi oameni din România. Poţi lua nume cu nume şi descoperi legăturile lor cu Securitatea”.

Scriitorul dă un răspuns final la investigaţia Al Jazeera: „Avem o democraţie aparentă, avem o constituţie, avem uniuni, presă liberă, partide, alegeri, avem de toate – dar doar de faţadă. Ştiţi acest concept de democraţie de faţadă ca în America de Sud? România este o democraţie sud-americană – este jumătate democraţie, jumătate dictatură”.

Vezi reportajul video

Sursa (articolul este oricum complet si aici, nu e nevoie sa va duceti la sursa)

Sergiu Nicolaescu

In primul rand vreau sa imi exprim sincerele condoleante, pentru ca la urma urmei, chiar daca nu am fost si nu sunt fan inrait, nu pot sa raman imun si sa nu recunosc calitatile acestui om.

Fac si eu  cu Sergiu Nicolaescu, asa cum a facut Manzoni cu Napoleon in poezia „Cinci mai” si anume: cat timp a fost in viata, am refuzat sa exprim o parere pozitiva ori negativa asa cum a facut majoritatea, ci am preferat sa privesc, sa inteleg, deci sa nu ma pripesc… iar mai apoi sa imi exprim parerea.

Sergiu Nicolaescu a fost probabil simbolul prin excelenta al filmului epocii trecute si impreuna cu el s-a stins ceea ce eu consider ca a fost o generatie buna de artisti.

Sergiu

Sergiu

 

Ma enerveaza, ma indispune sa vad ca un personaj cunoscut moare si dupa moartea lui rasar ca ciupercile dupa ploaie noi fani inraiti si cunoscatori dati dracu’ in ale domeniului.

Stiti cand a murit Michael Jackson ?
Ei bine, la cateva zile dupa, internetul era plin de personaje care se bateau cu pumnu-n piept vis-a-vis de fanatismul lor autentic catre persoana, talentul si munca persoanei in cauza.

Acum ca a murit Sergiu Nicolaescu, toata lumea se bate cu pumnu-n piept ridicand in slavi maestria si talentul dumnealui, sau tot ce mai tine de Sergiu Nicolaescu si vor sa puna in evidenta ca, vezi doamne, ei au urmarit mereu filmele lui si nu l-au lasat la greu.

Eu va spun parerea mea:

Anumite filme regizate sau interpretate de Sergiu imi plac peste masura, iar altele nu imi plac deloc, fapt pentru care am decis sa fac o critica negativa si o critica pozitiva asupra operelor dumnealui si tin sa subliniez faptul ca aceasta critica NU este in special la adresa persoanei Sergiu, ci la adresa operelor respective.

Critica negativa:

Stilul lui Sergiu Nicolaescu a fost revolutionar in comparatie cu celelalte stiluri ale epocii, dar trebuie sa subliniez ca in filmele dumnealui, tinde sa fie sablonatic si repetitiv, fapt pentru care, apar prea putine elemente noi si ne regasim fata-n fata cu scenarii aproape identice:

Mafiotii sau legionarii de la conacul lui Semaca, oamenii care beau la „Calul balan”, loc unde misuna informatorii, mahalaua care apara refugiatii, militianul corupt, militianul bun(de obicei ranit), prefectul care joaca rol dublu, tiganul amarat(Limba) si hot de buzunare care la urma urmei are o inima buna.

Limba

Limba

 

Personajele negative de rang inalt sunt mereu imbracate in sacou alb sau frac, ori alta stofa fina care iese in evidenta.

Aceste personaje tind sa ocupe o pozitie centrala in actiune, ori o pozitie de supraveghere din umbra atunci cand spiritele sunt linistite.

Ei au mereu cu ei sampania selecta si trabucul, dar mai ales faimoasele dame de companie ale Bucurestiului timpuriu, antebelic si interbelic, pe cand personajele negative de rang inferior au geci de piele si exprima foarte bine conceptul de „prosti dar multi”.

Sigur, filmele dumnealui sunt indragite pentru aceste faimoase caracteristici si pentru citatele de gen „Nu trage domn’ Semaca” sau „Ultimul cartus, pentru mama”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa trecem cu vederea faptul ca, in comparatie cu alte filme de acest gen, par niste imitatii slabe.

O alta chestie care nu mi-a placut niciodata, dar absolut niciodata la Sergiu Nicolaescu este ca s-a folosit de imaginea lui ca sa obtina avantaje politice (lucru facut de majoritate) si ca sa ascunda niste adevaruri.

Acum nu mai este un secret ca s-a dat cu frumuselul pe langa Ceausescu si ai lui, dar el probabil ar fi vrut sa ne faca sa credem contrariul, ca a fost un luptator inrait al regimului inca de la inceput.

Adevarul, din punctul meu de vedere este ca a facut ce i-a stat in putere ca sa obtina imunitate in regimul Ceausescu si putere, ca mai apoi sa isi poata lasa o usita libera in caz de probleme.

Partea cea proasta este ca nu a facut doar sa abtina putere si atat, ci a si dat cu biciul in „pulime”, a jucat si mici roluri de turnator si toate astea ca sa-i mearga lui bine, ca mai apoi sa se dea ranit de regimul lui Ceausescu, sa se dea martir si mare erou.

Chestia asta i-a si reusit in mare, fapt pentru care este foarte indragit ca imagine, ca personaj, ca actor.

Din punctul meu de vedere, filmele dumnealui au fost vazute mai mult de cat sunt in realitate si datorita faptului ca nu exista o concurenta reala, cu alte cuvinte el facea, el taia, el spanzura si publicul nu avea de ales intre a vedea zece filme diferite, ci 8 facute direct de Sergiu si 2 facute indirect, dar tot de Sergiu.

Sa nu mai pun la socoteala ca in ultimul timp a fost invadent si nu a lasat spatiu actorilor noi, cu capacitati noi, cu cunostinte noi si viziuni mai largi.

Daca vine Sergiu si mananca bucata de muschi si lasa oasele celorlalti, este si normal ca ceilalti sunt nevoiti sa isi prostitueze intelectul lor de actori si sa faca productie slaba si cantitativa, dar nu calitativa.

 

Critica pozitiva:

Lasand la o parte latura politica a lui Sergiu si a filmelor sale, pot spune ca este evident ca maretia sa cinematografica este dominanta si eterna.

A reusit sa devina un personaj carismatic, un erou, un om in care poporul vedea niste idealuri.

Este limpede ca Sergiu a fost om de viata buna si probabil ar fi favorizat cu draga inima burghezia si/sau monarhia.

Da, comunismul a avut avantajele lui, dar un burghez sau un aristocratic traiti in viata buna, nu vor accepta niciodata un regim care isi propune egalitate pentru toti si un grad mai mare de bunastare, dar care in realitate nu face decat sa concentreze puterea in cativa nuclei foarte apropiati si sa condamne restul celulei la saracie crancena.

In ceea ce priveste filmele lui Sergiu Nicolaescu, eu deosebesc doua mari categorii, cea istorica si cea politica si pot spune limpede ca eu o prefer pe a doua.

Imi place cum a reusit sa puna in scena miscarile comuniste si cele legionare, imi place actiunea care a reusit sa o creeze, dar mai ales, faptul ca a reusit sa reprezinte foarte bine, atat joasa societate, cat si societatea elitara.

Va las in buna companie cu filmele de mai jos:

Cu mainile curate(1972) Ultimul cartus (1973) Un comisar acuza(1974) Revansa(1978) [http://www.youtube.com/watch?v=fXlHR9F-M1E]
Probabil filmul care imi place cel mai mult din serie, Duelul(1981)

 

Alte filme care imi plac in mod special si nu se incadreaza in seria de mai sus:
Nemuritorii(1974)
Ultima noapte de dragoste(1980)

 

 

Mosul 2012

In primul rand as vrea sa va urez un Craciun fericit tuturor celor care imi citesc blogul, caci stiu ca acest articol o sa apara pe data de 25 decembrie.

Nu ca as crede ca urarea mea ar putea sa schimbe prea mult, dar macar un zambet schitat ar putea aduce.

Acest articol este continuarea celui despre sarbatorile de iarna, articol in care am exprimat ideea mea (poate putintel prea realista) despre sarbatori.

Ma asteptam ca mosul sa nu imi aduca nimic, pentru ca anul asta s-a anuntat cam mult vand in tara buzunarelor noastre, sau mai bine spus, speram sa nu imi aduca din nou parfum si clasica pijama cea de toti anii.

Si cam atat cu ce mi-as fi dorit, caci in realitate nu am avut eu norocul sa primesc un microscop, asa cum imi doream.

Da’ nu-i capat de lume, altii au si mai putin, altii au si mai mult, dar ce sa-i faci, asa-i viata.

De Craciunul asta am primit ciocolata artizanala din mai multe colturi ale Italiei, anumite soiuri din Belgia.

Am primit clasicul parfum cel de toate iernile, am primit si bani (cam aiurea) de la cine nu a avut timp si rabdare sa cumpere cadouri, o patura electrica pentru pat, si o pereche de ghete Fred Perry din piele intoarsa fina din seria Fletcher 2013(parca asa le zice, daca nu ma lasa memoria) de care sunt foarte mandru.

Dupa judecata mea, sunt cele mai faine ghete avute de mine de la nastere incoace.

Papucii mei

Papucii mei

 

Melodia de astazi este „Only the horses” a celor de la Scissor Sisters.

Nu prea ascult genul asta, dar piesa imi place.

p.s Am uitat sa va spun de ultimul cadou…

Microscopul, pana la urma l-am primit, da vrusai sa va tin in suspans.

😆

😆

Va urma…

Melodia Apocalipsei

Ma-ia-hii
Ma-ia-huu
Ma-ia-hoo
Ma-ia-haa

Nu o sa ma lungesc prea mult la vorba, ci ma voi limita sa analizez cele patru versuri, la prima vedere simple, firave si fara vina.

Da, exact, in spatele acestor versuri gingase se ascunde o viziune artistica de proportii, o viziune muzicala despre apocalipsa, dar nu una de genul „Evanghelia are putere” 😆

Apocalipsa

Apocalipsa

 

 

Ei bine, versurile de mai sus au ca argument principal maiasii, adica acei stimabili domni care si-au dat cu presupusul despre anumite schimbari profunde, schimbari care au fost asociate cu o apocalipsa caracterizata de inversarea polilor magnetici, care inevitabil vor produce cutremure si alte fenomene legate de vulcanismul activ, meniu din care fac parte si clasicele tsunami, ploile de foc, uraganele, meteoritii s.a.m.d

Se crede ca acesti domni au fost vizitati si de extraterestrii, deci deducem ca este foarte probabil ca Dan Diaconescu sa isi fi bagat codicica in ea de poveste, ca sa iasa ceva SENZATIONAL doamnelor si domnilor !

Dar sa lasam mascarada (Lasa mascarada limba, cit. Gh. Dinica) si sa revenim la versuri:

 

Versul 1, messengerul.

In acest vers ni se sugereaza in mod evident ca apocalipsa va avea loc pe vremea generatiei messenger, facebook din cauza rasului de cal (hihihi -> Ma-ia-hii)

Devi va sa zica, baietii cu microfonul au avut ei ceva pile si au reusit sa cumpere afacerea cu dimensiunea timpului, ai mers in viitor si au tras concluziile despre rasul de cal.

 

Versul 2, microbistii.

Ni se spune foarte clar ca apocalipsa va avea loc pe vremea futbolului, de aici reiese acel huu de la Ma-ia-huu, vers care joaca rol dublu, caci ne duce din nou cu gandul la messenger ( ia-huu -> Yhaoo)

Daca interpretam din punct de vedere alegoric, putem deduce ca acel huuuuu este adresat lui Gigi Becali.

De ce tocmai lui Gigi ?

Expresia „HUUUU, Gigi pleaca din Ghencea !!!” va este cunoscuta ?!

Ei bine, de aici reiese ca acel „maia huu” este provocat de microbistii care au reusit sa dea spaga mai mare maiasilor, decat Gigi bisericii si ca drept urmare Gigi nu a putut sa cumpere apocalipsa.

Exact, microbistii huliganii striga in cor:

 

Versul 3, Craciunul.

„Ma-ia-hoo”

Rezulta clar ca acel „hoo” nu este nici mai mult, nici mai putin decat onomatopeea asa zisului Mos Craciun „HO HO HO MERRY CHRISTMAS”

 

Versul 4, bataia de joc.

In acest vers, baietii cu microfonul au decis sa ia atitudine si sa se exprime direct, deci fara ocolisuri.

Au decis sa ne rada in nas, tocmai pentru ca ne-am chinuit sa interpretam in fel si chip celelalte 3 versuri.

Deci acest ultim vers este unul clasic, un colos, un gigant, o claritate:

Ma-ia-haa, ha ha ha, adica radem de voi (bai fraierilor)

Va las in compania melodiei.

 

Curiozitati cu si despre religie

God

God

Exista o divinitate suprema ?

Daca exista de ce trebuie sa se numeasca „Dumnezeu” ?

Daca eista aceasta divinitate, de ce a incercat omul sa ii atribuie un scenariu uman ?

De ce figura lui dumnezeu trebuie sa fie asemanata unui batran cu barba alba sezand pe un nor, precum Zeus al Olimpului ?

Daca exista o divinitate, de ce trebuie sa ne supunem ei ?

De ce divinitatea are trasaturi umane si omul trasaturi divine ?

Este etic sa acceptam ca o divinitate ne-a dat viata fara acordul nostru ?

Este frustrant sa acceptam ca ne-am nascut (din vointa divina sau dintr-un act sexual) fara acordul nostru ?

De ce lumea crede ca acest dumnezeu a facut totul in 7 zile, cand defapt se vorbeste doar despre 6 ?!

De ce unei divinitati ii sunt necesare 6 zile pentru facere si una de odihna, nu ar putea face totul instantaneu ?

Dupa 6 zile de munca, Dumnezeu oboseste, sau e doar subiectul unui imprevizibil atac de lene ?

Din ce necesitate Dumnezeu are un fiu ?

Presupunand ca se stie motivul, de ce fiul era un mascul ?

Cum poate un Dumnezeu sa fie si fiul lui si tatal lui si sfant duh si porumbel in acelas timp ?

De ce acest Iisus era om si nu o bacterie, sau un leu, sau un atom ?

Animalele din Madagascar le-a facut separat, sau sunt doar experimente sofisticate ?

De ce are nevoie Dumnezeu de un ambasador papal sau arhiepiscopal pe pamant ?

De ce lumea incurca superstitia cu credinta ?

De ce ar lasa Dumnezeu foamete si boli in lume ?

De ce ar vrea Dumnezeu sa te puna la incercare ?

De ce nu a facut „Dumnezeu” o singura planeta ?

De ce religia crestina fura elemente din alte religii ?

A gresit dumnezeu la faza cu soarele care orbiteaza in jurul pamantului sau a fost doar o eroare de tipar ?

De ce oamenii cred intr-o biblie incompleta si cenzurata ?

De ce un om poate sa transforme apa-n vin, de ce poate sa inmulteasca painea si pestii, iar sute de femei au fost arse pe rug pentru treaba asta ?

De ce papa are 6 automobile toate la fel, unul nu-i ajunge ?

De ce vaticanul pune monopol pe cele mai importante opere artistice si literare din toate timpurile ?!

De ce biblia este interpretata literar (cuvant cu cuvant) la chestiile cele abstracte si de ce biblia este interpretata metaforic si alegoric la chestiile cele mai realistice ?

astazi ascultam woman in love

Patriotismul

Din punctul meu de vedere, patriotismul inseamna sa ridici in slavi un anumit teritoriu geografic, de obicei zona si tara in care aleatoriu te-ai nascut.

https://i0.wp.com/www.cimec.ro/istorie/unire/stema.jpg

Dar cum adica „aleatoriu” ?

Adica nu a tinut de decizia ta sa te nasti in locul respectiv, din moment ce te puteai naste in alte triliarde de locuri.

Eu sunt perfect de acord sa te mandresti cu anumite aspecte pozitive ale locului din care faci parte, dar nu inteleg de ce trebuie sa inchizi ochii si sa te comporti ca o marioneta manevrata de papusar in timp ce ridici in sclavi si cele mai penibile aspecte.

In ceea ce priveste patriotismul romanesc, permitetimi sa il compar cu un ranjet trist care scoate la iveala o multime de dinti cariati, in timp ce adevaratul patriotism, intr-o adevarata tara, ar trebui sa fie un nici mai mult nici mai putin decat metafora unui zambet larg.

Nu stiu cati dintre voi au bagat de seama si sunt dispusi sa recunoasca, dar patriotismul romanesc la modul generalizat se manifesta doar la pahar si de sarbatorile nationale in cauza.

Adica e un fel de functie matematica care (a se nota cacofonia) se manifesta doar in anumite segmente, va sa zica, patriotismul incepe cu 2-3 zile inainte de 1 decembrie si mai tine 2-3 zile, dupa care oamenii intra in rutina lor care-i defineste si incep sa se planga de una de alta, marginalizand patriotismul.

Pai domnii mei, ori suntem patrioti ori nu mai suntem ?!

Cum vine asta, ce inseamna sa fi patriot doar 10 zile pe an ?

Ori esti mereu, ori nu esti deloc (exemplul meu)

La o discutie din asta pro si contra patriotism se apucase un mocofan sa imi explice mie ca Romania are ape ca perla, coroana de munti, campii intinse si tot felul de expresii poetice.

Mie mi se pare ca mai toate tarile au forme de relief, pe care le mai si valorifica, deci faza ci muntii si campiile pica din start.

A continuat sa imi spuna ca eroii romani care s-au jertfit pentru patrie si asa si pe dincolo.

Ideea este ca mai toate tarile au asa „eroi”, care culmea, nu se gandeau mereu sa lupte pentru curu’ nostru, ci pentru burta lor, familiile lor, sau pentru ca nu aveau alte alternative.

Deci de ce as fi eu motivat sa fiu patriot daca tara nu mi-a oferit nimic si daca oamenii din ea, la randul lor nu mi-au oferit nimic ?

Sau mai bine spus: tara mi-a oferit un singur lucru, m-a ajutat sa vad ca este o mare mizerie si ca trebuie sa imi fac bagajelul si sa plec daca vreau sa am sanse reale.

Si totusi, daca toate tarile au ape, munti, campii si eroi ai neamului, de ce ar trebui sa fiu patriot al unui loc anume ?!

Astazi va propun doua melodii, Ciuleandra la vioara a lui Enescu si Balada penru vioara si orchestra a lui Porumbescu, care sper eu sa nu va plictiseasca nici macar o clipa.

Magarii de la RCS & RDS

Mai acum vreo doua sezoane mi-au scos fara sa ma anunte postul GSP, post pe care il plateam cent cu cent, dar pe care nu il frecventam in mod special.

In sezonul trecut au scos tot ceea ce tinea de Antena Group, pentru ca aia de la antena le-au taiat acordurile pentru ca RCS & RDS, adica Digi, nu le platisera de nu stiu cati ani.

Degeaba le dai telefoane din moment ce decizia a fost deja pronuntata, poate doar sa-i dai in judecata, in caz ca ai timp, nervi si bani, ceea ce nu este cazul meu.

Am intrat la ei pe site ca sa ma documentez putin si vad acolo intr-un mesaj scris de ochii lumii:

Va informam ca am fost obligati sa intrerupem transmisia canalelor Antena 1,
Antena 3 si Euforia TV, ca urmare a faptului ca Antena Group ne-a retras
acordurile de difuzare a acestor posturi pentru televiziunea prin satelit. Va
multumim pentru intelegere!

Pai bine ma nesimtitilor, va puteti baga GPS si Antena in fund, dar sa nu va atingeti de pachetele mele cu Discovery si Animal Planet si National Geographic, ca dau cu voi de pamant !

Discovery Anunt

Discovery Anunt

La inceput aveam clasicul Discovery, dar si Discovery Romania, Discovery Science, Discovery Travel, TLC, TLC Romania, Investigation Discovery, Viasat History, Viasat Nature si multe altele de acest gen, ca sa ma trezesc ca de cateva zile mi-au bagat cateva programe noi (intr-adevar bine documentate si interesante), dar ma deranjeaza faptul ca mi-au scos jumate din programele din pachetul Discovery.

Daca nu imi dau programele inapoi, tai abonamentul.

Ce folos sa am doar Protv si Prima  ca sa vad filme de gen Chuck Norris cand ii bate el pe toti.

Mai exista si neplaceri cu televiziunea, dar numai in Romania se poate intampla acest lucru de 3 ori in mai putin de un an.

Va las in buna companie cu muzica unei superbe pianiste care interpreteaza The Beatles:

0:16 imagine

1:21 let it be

2:37 yesterday

4:36 hey jude

Moldovenii pe ambele parti ale Prutului

Promisesem aceasta postare malinkai si moldovencei, dar am tot evitat, am tot amanat din lipsa de timp si din cauza prejudecatilor prea multe si prea mari.

Postarea a fost scrisa acum 8-10 zile si Initial as fi vrut o postare mai scurta si mai academica, dar iata ca m-am departat putin de esential si a iesit ceea ce se vede mai jos.

Sper sa va placa si sa nu va suparati.

 

Moldovenii pe ambele parti ale Prutului

Cand eram mai mititel auzeam tot felul de rautati despre moldoveni, cum ca sunt betivani, cum ca femeilor le cam place viata si altele de acest gen.

Inca de atunci mi-am propus sa NU cred ca un om, pentru simplul fapt ca este moldovean (sau oltean, tigan, bucurestean, ardelean), trebuie necesar sa fie intr-un fel anume.

E intuitiv ca exista modoveni „rai” si moldoveni „buni”, dar pe mine ma necajeste sa aflu care dintre ei domina.

Acum vreo cativa anisori buni mi-am facut bagajelul si am ajuns in Italia, tara populata de italieni moldoveni, unde este usor de inteles ca restul oamenilor sunt doar minoritati ai neo planetei Bacau.

Aici mi-am dat eu seama in adevaratul sens al cuvantului ca defapt moldovenii se mai impart in doua categorii, cei di pesti Prut si cei di la Iasi, Suceava, dar mai ales Bacau (va sa zica entitatea „Bacau” se intinde de la Botosani pana la Barlad, ca alt fel nu imi explic de ce astia de la Bacau sunt multi precum firele de par pe cap)

Ajuns in Italia ce puteam sa fac, sa fur, sa dau in cap sau sa ma duc la scoala ?

Evident am ales ultima varianta, dar ajuns la scoala m-am lovit de un obstacol major, nu stiam o boaba de italiana, asa ca in primele 2-3 saptamani am comunicat cu ceilalti prin intermediul unei colege (fata de treaba de la Bacau).
In clasa mai aveam un romanas si el tot de la Bacau, dar un nenorocit notoriu.
In timp ce ea ma ajuta cum putea, el prefera sa imi fure compunerile sau sa faca pe victima cat de des putea.
Omul suferea de nu-stiu-ce-diabet, fapt pentru care se amuza teribil sa de pumni si palme cui ii statea in cale, ca mai apoi sa se victimizeze, caci ii placea sa se dea ranit si batut de soarta.

Tutusi cu mine nu i-a mers si a simtit asta pe ficatii lui (doar nu era sa ma las eu batut de un om cu port ilegal de creier.)

Nu stiam ca baiatul asta o sa fie decat prima picatura din seria de picaturi ce vor avea sa umple cisterna, ca vorba aia, moldovenii sunt multi si nu se multumesc sa umple doar paharul.

De moldoveni am dat la tot pasul, majoritatea de la Bacau si majoritatea oameni de doua parale.

Daca nu te vorbeste pe la spate va incerca sa te fure, daca nu te fura va incerca sa te bata s.a.m.d

Nu inteleg de ce oamenii astia se cred buricul pamantului si nu stiu daca asa erau si acasa la ei, sau este vorba de sindromul taranului parvenit in Italia !

Ce or vedea interesant in a se imbata ca animalele, in a cumpara 5 cartoane de bere din cel mai prost magazin ori in a purta tricou cu o marca de succes scrisa gresit ?!

De ce trebuie sa vorbeasca tare la telefon ca sa-i auda tot metroul si de ce trebuie sa consume 5 kg de usturoi la micul dejun ?

De ce trebuie sa scuipe din doua in doua secunde sau de ce trebuie sa manance seminte in autobuz ?

Inteleg ca poate nu toti au avut o copilarie frumoasa, dar de ce fratiorule  trebuie sa trantesti usa zgomotos la „benveu coaie” ?!

O alta chestie observata la majoritatea moldovenilor de la Bacau este ca  vor sa aiba un vehicul semnat BMW si ca sa imi satisfac curiozitatea, am intrebat cativa din ei de ce au ales aceasta marca.

Raspunsurile au fost scurte si la obiect:

„Ca sunt jmecher” sau „Ca sa fiu si eu in rand cu lumea”

Concluziile sunt clare si nu cred ca mai este nevoie sa le comentez.

O alta chesti (din marele sir de chestii) care ma scoate din sarite la majoritatea moldovencelor de Romania este ca au obiceiul sa poarte tufisuri, paduri sau jungle, care in combinatie cu jegul, imi intorc stomacul pe dos.

Adevarul este ca sunca ce iese din bluza de nailon mulata pe corp se asorteaza de mama focului cu padurea de sub brat spalata din an in an.

Cred ca am centrat binisor cam tot ceea ce vroiam sa spun despre moldovenii de Romania si acum as vrea sa vorbesc despre ceilalti moldoveni, cei di pesti Prut.

Moldovenii di pesti Prut.

Daca traversam Prutul, pur si simplu ajungem pe un alt continent, caci doar asa se explica diferenta ca de la cer la pamant.

In timp ce moldovenii romani au apucaturi ciudate, nesimtite si misogine, cei de la Chisinau sunt oameni de treaba, oameni seriosi, oameni care se tin de cuvantul dat, baieti muncitori, de pahar si de voie buna, sau eu cel putin numai din astia am intalnit.

Toti colegii si colegele mele de la Kishinev, spre deosebire de cei de la Bacau (generalizez), se deosebesc prin bun gust si prin simplitate.

Colegele mele de la Chisinau sunt majoritatea manechine  si de obicei frecventeaza scoli de prestigiu, unde nu se obisnuieste sa bagi in vene, sa tragi pe nas sau sa te faci manga cu bere de cea mai proasta calitate.

Apropo de bere, ceea ce urasc eu la damele de la Bacau este expresia „Sa lingem si noi o bericioaiCA CA fetele”

Trecand cu vederea peste cacofonie si peste faptul ca berea este o bautura vulgara si asociata barbatilor, cum vine chestia asta, a bea o bere CA FETELE ?

De ce nu bei un Martini intr-un bar select in loc sa lingi o bericioaiCA CA fetele in crasma din targ ?!

Inteleg ca poate ai crescut intr-un loc care nu ti-a permis sa iti largesti orizonturile, dar de ce trebuie sa ramai o vaca baltata care face de ras o intreaga comunitate ?

Inteleg si faptul ca nu te nasti frumos, dar totusi cum se explica faptul ca Bacaul se evidentiaza prin prostie si vulgaritate in timp ce Chisinaul se evidentiaza prin pure calitati, printre care eu anticip frumusetea interioara si exterioara dar si capacitatile in materie de intelect.

Nu pun in dubiu ca exista si oameni de la Bacau demni de stima, dar spun doar ca eu nu prea am intalnit si ma indoiesc ca o sa gasesc vreoadata atat de multi in cat sa imi schimbe parerea despre majoritate.

Cu aceias logica pot spune ca si la Chisinau pot exista oameni mizerabili, dar spre norocul meu, am gasit doar baieti si fete de nota 20.

 

Astazi ascultam „Ghita”, melodie foarte frumoasa a Cleopatrei Stratan.