Articolul 100: Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii


Update: am mai adaugat cateva zeci de poze.
Nota: In timp ce am scris articolul, m-am izbit de cateva probleme majore:
-Nu stiam daca vechile mele cunostinte inca mai sunt valabile, deci au trebuit actualizate
-Ne mai locuind in oras, nu am putut face poze in prima persoana.

Asa se face ca am fost nevoit sa ma informez din cateva carti si siteuri, printre care situl primariei, wikipedia in mai multe limbi, siteuri de stiri, siteuri de fotografie cu circuit inchis de unde am putut obtine 3 poze cu fascinanta capela Hernea care contine elemente baroc, elemente gotice si corintice.(presupunand ca nu m-a lasat vederea)
O sursa foarte buna care mi-a acordat increderea de care aveam nevoie a fost blogul domnului Valentin Mandache intitulat „Case de epoca” , blog pe care il recomand tuturor cititorilor mei.
Domnul Valentin a tinut sa ma mustruluiasca intr-un mod fin, iar acestui fapt ii datorez scrierea notei, deci a surselor.

Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Tinand cont ca acest articol este cel cu numarul 100, am rezervat un argument pe care eu il consider placut si captivant.

Nu sunt genul nostalgic sau patriot, dar in acest articol vreau sa va vorbesc despre orasul in care m-am nascut, Campina.

Campina este un oras care abia trece de 40 000 are 32 000 de locuitori, un oras mic si cu atractii modeste, cu oameni de obicei simpli care reusesc sa infatiseze foarte bine idealul prahovean.

Marele avantaj al acestui oras este ca deschide frumoasa Vale a Prahovei, destinatie unde cei din zona capitalei cauta relaxare si odihna.
Campina este asezata pe un platou muntos, ceea ce o face sa fie ferita de ploi si ninsori in exces.
In acelas timp este orasul cu al doilea numar de zile insorite din tara dupa Constanta, iar aerul este (sau mai bine spus era) benefic pentru cei cu probleme respiratorii.

O alta mare atractie a locului a fost petrolul, fapt pentru care in acest oras a fost construita prima schela de petrol si una dintre primele rafinarii si prima scoala de sondori si rafinatori din lume, orasul avand un rol activ la intrunirea celui de-al trilea congres mondial de petrol tinut la Bucuresti.

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu

In perioada post interbelica si interbelica, orasul aduna un numar ridicat de intelectuali si artisti, fapt pentru care incepe sa capete un numar ridicat de cladiri de epoca cu o arhitectura cel putin splendida.
Ia deci nastere faimosul Bulevard al Culturii, loc caracterizat de simplitate, romanticism si intelect.
Printre faimoasele figuri ale orasului ii citez pe Nicolae Grigorescu (pictor), Geo Bogza (om politic, jurnalist si poet),Bogdan Petriceicu Hasdeu (scriitor, istoric, filolog si om politic) si Dr. C. Istrati (savant si chimist de talie mondiala.)

Campina deci, este un oras cu o clima de potential medical mare, ca sa nu mai vorbim de potentialul turistic.
Ei bine, cum era de asteptat, acest potential nu este exploatat la maximum (adica nu este exploatat aproape deloc).
Dar potentialul este una, iar amprenta locului este alta.

Ei bine, anii de comunism si-au spus cuvantul, iar mandria de cladiri interbelice ori au fost daramate, ori lasate in paragina, ori au fost intretinute cu materiale de proasta calitate, lucru previzibil pentru ca lumea abia isi permite painea zilnica.

Centrul vechi a predat stafeta blocurilor gri de ciment, blocuri ceausiste si fara pic de frumusete exterioara, blocuri in care mucegaiul domina, ori blocuri construite prost cu bulina rosie (fac o mica paranteza, constructiile cu bulina rosie indica faptul ca blocurile au crapaturi vizibile, lungi si adanci, blocuri care urmeaza sigur sa se darame)

Citeste articolul despre blocuri

Cladirile care odinioara erau pavate cu piatra de munte, marmura sau tigla aleasa, cladiri cu turnuri si foisoare, cladiri cu sculpturi si relief, acum sunt date cu var, lavabila si alte bazaconii de acest gen.
Drumurile erau pavate cu piatra, vedeai hanuri, berarii si gogoserii, bistro si sifonarii, si alte cladiri cu nume melodioase, locuri unde puteai sa citesti un ziar, sa savurezi o prajitura, sa bei o cafea, sau sa discuti despre politica.
Acum nu mai exista nici drumuri pavate, nici locuri de relaxare fine, caci drumurile pavate au devenit portiuni de asfalt prost cu gauri ori sclipici, iar localurile selecte au devenit locuri unde se ragaie a bere si se asculta muzica sunete de tip club-comercial unde lumea se indeamna sa ajunga prin expresii de genul Hai bà/fà sa lingem o bericioaicà”


Va sa zica, bulevardul acela frumos pe care imi facea placere sa ma plimb cand eram mic se apropie de ruina.
Cladirile de epoca le vezi doar ici si colo, strazile nu mai sunt ingrijite, iar crapaturile din ciment devin tot mai vizibile
Pomii devin urati si batrani, caci nu sunt ingrijiti, peretii sunt tot mai scrisi, bancile tot mai rupte, iar initiativa primariei de a face si de a repara exista doar in teorie.
Locurile precum „Lacul” , „Leii” si „Muscelul” incep sa moara, iar muscelul exista numai datorita cantitatii de trafic, nu si a calitatii.

A disparut frumosul parc al pionierilor, pe acea fundatie a aparut un parc intitulat Mitu Chitu, o bataie de joc ca toate celelalte chestii.
Deci toata aceasta discutie ma face sa ma intorc cu gandul la titlu: „Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii”

Mai jos aveti o serie de schite si fotografii, majoritatea facute dupa 1800.


Melodia de astazi este „Let it be”

24 thoughts on “Articolul 100: Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

  1. Ohh, Doamne !
    Atat de mult imi place acest articol… nici nu imi gasesc cuvintele !🙂
    Imi place Campina…doar imi petrec destul timp acolo, atat plimbari…cat si lucruri de rezolvat !😉😀😀

    O zi frumoasa !

  2. Felicitari si la mai multe articole🙂
    PS: abia acum am observat ca am omis sa te reinclud in blogroll. Dupa ce am trecut pe domeniu propriu mi s-a resetat blogrollul😀

  3. Îmi place câ-ţi iubeşti oraşul, dar nu ţi-e totuna că nu arată ca altădată. Aceeaşi dezamăgire o simt şi eu pentru oraşul meu, dar să sperăm că lucrurile se vor schimba în bine.

    • Defapt iubirea mea se adreseaza artei orasului, nu in mod special orasului in sine.
      Poate exista si respect pentru anumiti locuitori, dar nimic mai mult.
      Un loc imi devine drag nu datorita locului in sine, ci datorita oamenilor si constructiilor care il animeaza.
      O zi buna, iti multumesc pentru comentariu😀

  4. Frumos articolul si da nu doar in Campina, pe care nu am vazut-o niciodata cu ochii locului, peste tot, chiar si in Galati, ar trebui conservate locurile incarcate de istorie, de povesti, de cultura.
    Galatiul s-a extins, a mai evoluat, insa mai mult la capitole consumerism si entertainment.

    • Da, locurile astea au o poveste care merita spusa.
      Deci sa o spunem, daca mai mult nu putem face.
      Exista o vorba in lumea romanilor: Scrierea ramane, deci sa lasam ceva in scris despre orasele timpurii.

  5. Impresionant articolul … atat textul cat si materialul fotografic … ce bine ca mai exista si oameni, asa ca tine, care mentin povestile anumitor locuri nemuritoare …

    • Am trait intr-un cartier cu curve, manelari, hoti, mancatori de cacat, barfitori, spoitori, puscariasi, betivi, baietasi de cartieri si rockeri puturosi.
      Nu ma deranjeaza faptul ca sunt intr-un fel sau in altul atata timp cat nu vin sa iti bage pe gat propriul lor cult.
      La mine in cartier se asculta mafia, manele vechi, codul penal si muzica comerciala.
      Cu astea am crescut, dar pe vremea aia muzica si comportamentele nu erau atat de exagerate.
      Acum se caca toti pe ei cu chestii care ii depasesc, inclusiv termenii aia simandicosi de care vorbeam ieri.

  6. Domnule Dumitru A.
    Am fost foarte surprins (nu neaparat placut) sa gasesc fotografiile mele copiate pe blogul Dvs.
    Mi-ar fi facut o mare placere sa-mi cereti acordul pentru asta, macar asa, de amorul artei.
    Daca doriti mai multe fotografii de aici, din Campina, sau daca va este dor de oras, mi-ar face placere sa va trimit si alte fotografi frumoase. Intre timp m-am mai perfectionat si blogurile Dvs. vor avea numai de castigat din asta😉
    Cat despre bulevardul Culturii/Inculturii, sunt multe de spus.
    De cand nu mai sunteti Dvs. la curent, Bulevardul a fost refacut, acum este din nou un lod de plimbare pentru localnici, copiii se plimba cu bicicletele iar pensionarii se mai aduna la o tacla. Indragostitii fac si acum ce au facut intotdeauna, poate o idee mai lipsiti de inhibitii…nimic anormal din ce stiu eu.
    Nu stiu de unde ati aflat Dvs despre trecutul „cultural” al orasului-probabil din povesti- din moment ce mentionati ca ati trait intr-un ” cartier cu curve, manelari, hoti, mancatori de cacat, barfitori, spoitori, puscariasi, betivi, baietasi de cartieri si rockeri puturosi”.
    Sunt convins ca ati avut tare mult de suferit fiind nevoit sa traiti intr-un asemenea mediu.
    Eu nu sunt Campinean, am ajuns aici dintr-o intamplare (nu as mai face alegerea daca as putea intoarce timpul) si din istoria culturala a orasului nu stiu nici eu mai mult decat povesti si legende. Acum este un loc pe cale sa moara, unde tiganii se amesteca cu taranii din satele din jur.
    Campinenii cei buni stau ascunsi prin cabinetele medicale, pe la putinele evenimente culturale cam chinuite si prin saloanele doamnelor mai trecute.
    Astept si eu acum, in epoca „lucrului bine facut” ca povestile trecutului sa devina reale si modestia, bunul simt, respectul sa-si regaseasca locul in viata noastra de zi cu zi. Pentru moment incerc sa conving oamenii de pe strada sa ii respecte pe ce de alaturi iar pe cei pe care-I cunosc eu bine, sa iasa mai des pe strada. Macar pentru a arata celorlalti ca mai exista o speranta.
    O seara buna sa aveti!

    Daca aveti sa-mi spuneti ceva, ma gasiti pe Virtual tourist-Adema29. Ati mai fost pe-acolo.

    • Salutare Adema29, nu am mai activat pe blog.
      Imi aduc aminte ca mi-a fost destul de greu sa adun toate acele poze.
      Daca nu ma tradeaza memoria si sunt tentat sa spun ca nu, am si dat o serie de mesaje la timpul respectiv intru a cere acordul.
      Nu, nu pentru toate pozele, evident. La multe nu a fost posibil.
      In mare parte nu mi s-a raspuns asa ca am dedus pe mai multa sau mai putina dreptate ca autorii pozelor nu sunt tocmai interesati.
      Daca va supara cu ceva prezenta pozelor pe acest blog, le voi scoate. Este de ajuns sa imi indicati care sunt ale dvs.
      Antonio.

      P.S. Poate nu va vine sa credeti ca orasul a avut un trecut intelectual.
      Nu-i nimic, nimeni nu este obligat sa creada nimic.
      Blogul meu nu si-a propus niciodata sa fie de specialitate pe o scara nanometrica. Pana la urma este sau a fost un blog personal. Cu toate acestea imi pica greu sa cred ca informatiile sunt eronate. Desigur, exista si o parte de poveste, dar aici nu am spus o poveste ci o realitate.
      Daca doriti si aveti timp, faceti un tur pe la muzeul Grigorescu-Hasdeu-Scoala de politie-Rafinarie.
      Cu putin noroc mai gasiti ghidurile vechi care va pot spune destul de multe. Sunt aproape sigur ca si pe marele internet gasiti chestii interesante si/sau adevarate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s