Sergiu Nicolaescu


In primul rand vreau sa imi exprim sincerele condoleante, pentru ca la urma urmei, chiar daca nu am fost si nu sunt fan inrait, nu pot sa raman imun si sa nu recunosc calitatile acestui om.

Fac si eu  cu Sergiu Nicolaescu, asa cum a facut Manzoni cu Napoleon in poezia „Cinci mai” si anume: cat timp a fost in viata, am refuzat sa exprim o parere pozitiva ori negativa asa cum a facut majoritatea, ci am preferat sa privesc, sa inteleg, deci sa nu ma pripesc… iar mai apoi sa imi exprim parerea.

Sergiu Nicolaescu a fost probabil simbolul prin excelenta al filmului epocii trecute si impreuna cu el s-a stins ceea ce eu consider ca a fost o generatie buna de artisti.

Sergiu

Sergiu

 

Ma enerveaza, ma indispune sa vad ca un personaj cunoscut moare si dupa moartea lui rasar ca ciupercile dupa ploaie noi fani inraiti si cunoscatori dati dracu’ in ale domeniului.

Stiti cand a murit Michael Jackson ?
Ei bine, la cateva zile dupa, internetul era plin de personaje care se bateau cu pumnu-n piept vis-a-vis de fanatismul lor autentic catre persoana, talentul si munca persoanei in cauza.

Acum ca a murit Sergiu Nicolaescu, toata lumea se bate cu pumnu-n piept ridicand in slavi maestria si talentul dumnealui, sau tot ce mai tine de Sergiu Nicolaescu si vor sa puna in evidenta ca, vezi doamne, ei au urmarit mereu filmele lui si nu l-au lasat la greu.

Eu va spun parerea mea:

Anumite filme regizate sau interpretate de Sergiu imi plac peste masura, iar altele nu imi plac deloc, fapt pentru care am decis sa fac o critica negativa si o critica pozitiva asupra operelor dumnealui si tin sa subliniez faptul ca aceasta critica NU este in special la adresa persoanei Sergiu, ci la adresa operelor respective.

Critica negativa:

Stilul lui Sergiu Nicolaescu a fost revolutionar in comparatie cu celelalte stiluri ale epocii, dar trebuie sa subliniez ca in filmele dumnealui, tinde sa fie sablonatic si repetitiv, fapt pentru care, apar prea putine elemente noi si ne regasim fata-n fata cu scenarii aproape identice:

Mafiotii sau legionarii de la conacul lui Semaca, oamenii care beau la „Calul balan”, loc unde misuna informatorii, mahalaua care apara refugiatii, militianul corupt, militianul bun(de obicei ranit), prefectul care joaca rol dublu, tiganul amarat(Limba) si hot de buzunare care la urma urmei are o inima buna.

Limba

Limba

 

Personajele negative de rang inalt sunt mereu imbracate in sacou alb sau frac, ori alta stofa fina care iese in evidenta.

Aceste personaje tind sa ocupe o pozitie centrala in actiune, ori o pozitie de supraveghere din umbra atunci cand spiritele sunt linistite.

Ei au mereu cu ei sampania selecta si trabucul, dar mai ales faimoasele dame de companie ale Bucurestiului timpuriu, antebelic si interbelic, pe cand personajele negative de rang inferior au geci de piele si exprima foarte bine conceptul de „prosti dar multi”.

Sigur, filmele dumnealui sunt indragite pentru aceste faimoase caracteristici si pentru citatele de gen „Nu trage domn’ Semaca” sau „Ultimul cartus, pentru mama”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa trecem cu vederea faptul ca, in comparatie cu alte filme de acest gen, par niste imitatii slabe.

O alta chestie care nu mi-a placut niciodata, dar absolut niciodata la Sergiu Nicolaescu este ca s-a folosit de imaginea lui ca sa obtina avantaje politice (lucru facut de majoritate) si ca sa ascunda niste adevaruri.

Acum nu mai este un secret ca s-a dat cu frumuselul pe langa Ceausescu si ai lui, dar el probabil ar fi vrut sa ne faca sa credem contrariul, ca a fost un luptator inrait al regimului inca de la inceput.

Adevarul, din punctul meu de vedere este ca a facut ce i-a stat in putere ca sa obtina imunitate in regimul Ceausescu si putere, ca mai apoi sa isi poata lasa o usita libera in caz de probleme.

Partea cea proasta este ca nu a facut doar sa abtina putere si atat, ci a si dat cu biciul in „pulime”, a jucat si mici roluri de turnator si toate astea ca sa-i mearga lui bine, ca mai apoi sa se dea ranit de regimul lui Ceausescu, sa se dea martir si mare erou.

Chestia asta i-a si reusit in mare, fapt pentru care este foarte indragit ca imagine, ca personaj, ca actor.

Din punctul meu de vedere, filmele dumnealui au fost vazute mai mult de cat sunt in realitate si datorita faptului ca nu exista o concurenta reala, cu alte cuvinte el facea, el taia, el spanzura si publicul nu avea de ales intre a vedea zece filme diferite, ci 8 facute direct de Sergiu si 2 facute indirect, dar tot de Sergiu.

Sa nu mai pun la socoteala ca in ultimul timp a fost invadent si nu a lasat spatiu actorilor noi, cu capacitati noi, cu cunostinte noi si viziuni mai largi.

Daca vine Sergiu si mananca bucata de muschi si lasa oasele celorlalti, este si normal ca ceilalti sunt nevoiti sa isi prostitueze intelectul lor de actori si sa faca productie slaba si cantitativa, dar nu calitativa.

 

Critica pozitiva:

Lasand la o parte latura politica a lui Sergiu si a filmelor sale, pot spune ca este evident ca maretia sa cinematografica este dominanta si eterna.

A reusit sa devina un personaj carismatic, un erou, un om in care poporul vedea niste idealuri.

Este limpede ca Sergiu a fost om de viata buna si probabil ar fi favorizat cu draga inima burghezia si/sau monarhia.

Da, comunismul a avut avantajele lui, dar un burghez sau un aristocratic traiti in viata buna, nu vor accepta niciodata un regim care isi propune egalitate pentru toti si un grad mai mare de bunastare, dar care in realitate nu face decat sa concentreze puterea in cativa nuclei foarte apropiati si sa condamne restul celulei la saracie crancena.

In ceea ce priveste filmele lui Sergiu Nicolaescu, eu deosebesc doua mari categorii, cea istorica si cea politica si pot spune limpede ca eu o prefer pe a doua.

Imi place cum a reusit sa puna in scena miscarile comuniste si cele legionare, imi place actiunea care a reusit sa o creeze, dar mai ales, faptul ca a reusit sa reprezinte foarte bine, atat joasa societate, cat si societatea elitara.

Va las in buna companie cu filmele de mai jos:

Cu mainile curate(1972) Ultimul cartus (1973) Un comisar acuza(1974) Revansa(1978) [http://www.youtube.com/watch?v=fXlHR9F-M1E]
Probabil filmul care imi place cel mai mult din serie, Duelul(1981)

 

Alte filme care imi plac in mod special si nu se incadreaza in seria de mai sus:
Nemuritorii(1974)
Ultima noapte de dragoste(1980)

 

 

16 thoughts on “Sergiu Nicolaescu

    • Da, saraci !
      Sergiu a lasat un gol imens, gol care ar putea sa fie acoperit de alti actori capabili (presupunand ca exista)
      Fiecare e unic in felul lui, dar poate vor exista alti actori de calibru care sa acopere acest gol si in acest caz chiar ar fi un lucru bun, pentru ca cei batrani ar lasa spatiul necesar de afirmare celor tineri

  1. Nu a fost pe placul meu…Singurele sale filme care mi-au placut au fost Poker si Carol I..Insa incontestabil e un regizor care si-a pus amprenta pe cinematografia romaneasca…

  2. Pingback: Oamenii de pe blog din 2012 (și cifrele) | Oana Kovacs

  3. Pingback: [Special] In memoriam Sergiu Nicolaescu « Radu presents: The Movie-Photo Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s